dupa o noapte

19 - Adagio from String Quintet in C (Schubert).mp3

Tristetea poarta o definitie care nu poate fi pusa in cuvinte. Iar cea a lui Schubert nici macar nu poate fi rostita. Doar ascultata!

*

Nu trece simbata fara a ma gindi la el. Macar citeva minute, secunde. E ca un ritual nespus.S a transformat intr o mica religie. Are un sanctuar invizibil unde ma inchin.
Si nu in alte zile. Doar simbata. Ii aud pentru citeva minute gesturile, plonjez pentru tot atitea minute in ochii abisali de frumosi.
Frica a pus stapinire pe trecut si cumva e iremediabila.
Si au trecut atitia ani!


*

Tristetea poarta o definitie care nu poate fi pusa in cuvinte. Doar ascultata!

cindva, ieri seara

nicind apele oceanului nu vor fi indulcite de apele riurilor

un soare, o primavara

Ieri seara:
Miini rectangulare, mandibula proiectata perfect, piele asa cum o numesc eu " de garcon", ochi locuiti de un iris anormal de hipnotic, barba excesiv masculina pe linga fruntea de o finete si expresie rara. Degete mai lungi in poza dar mai creative in realitate, muschi abia tresariti dar usor de revigorat, fese cu mesajul incorporat, picioare sadite de par , talpi de o imprecizie senzoriala, unghii abia auzibile.
El: "M. tu scoti din om partea cea mai frumoasa, iar el nu e numai asta si te paraseste atit de rapid tocmai ca el nu e numai acest frumos".

O impreunire aproape lugubra, tacuta, cu priviri tresarinde de spaima si fuga, gesturi abia atinse de palpabil, delicatese desprinse din vitrinele de fondant.

Astazi:
Ginduri razlete, simturi deplin implinite, pilea inca atirna de acea piele.
Vorba lui M. "un soare, o primavara, o muie".

Azi seara:
Eu sms " Mam gindit adesea la tine. O seara minunata..."
El sms " :)Multumesc dar nu tb sa te gindesti atit de mult la mine. Esti un tip fascinant, insa tu stii ca eu am pe cineva nu? Acum intelegi de ce eram speriat? Vorbin miine. Te pup."
Posted on Wednesday, March 21, 2007 at 12:27

...little Buda

...duminica, acum cinsprezece ani incepea asa: la sapte treizeci dimineata mama tragea de somnul meu. Urma inevitabil spalatul. Mai intotdeauna cu apa rece apoi cu gesturi mecanice aproape de mic robot imi puneam camsa de un galben pai, sirguincios apretata, minutios calcata. Recunosc eram un copil dificil pe alocuri si mai alintat ca un "little Buda".

Liturghia incepea la ora 8.00. Ii auzeam ultima strigare odata cu destrabalatul sunet al celor trei clopote. (cindva o sami amintesc despre prima data cind am "tras" clopotele, mai ales pe cel Mare si cum am simtit ca ma desprind de pamint si ma duce in cer fringhia groasa - se intimplase cind vroiam sa alungam norii de grindina).
Repetam fara nici o putinta de scapare cele zece porunci ale lui Dumnezeu, cele cinci porunci ale Bisericii, cele sapte sacramente, si in sfirsit Crezul care mereu creea probleme. Mari probleme.
Ma fascinau povestile predicii. Imi aduc aminte si azi de minunatel imagini din acele pilde si de amuzanta, calvitie a Parintelui Gherman. Insa totul a inceput cu Parintele Pacurici. Ce nume! Asta nu ma amuza atunci. Inalt pina mai sus de altarul urias, de o frumustete ascetica rara si de o bunatate cit intrega lume acest tinar barbat a fost prima mea intilnire cu Sublimul in starea lui cea mai pura.

Imi aduc aminte ca odata sau de doua ori nu sa luat masa la prinz. Am simtit atunci ca se sfirsise o lume, ca duminica apartinea altcuiva decit mie si familiei mele. Mereu doua feluri. Niciodata desert. Mai intotdeauna desertul venea undeva dupa amiaza.
Daca nu veneau rudele la noi mergeam noi la ele. Asa ca mai mereu aveam parte de ele. Nicio bucurie.

Seara se minca putin. Aproape dietetic. Iar somnul meu era cel mai hipnotic. Adormeam pe unde apucam. Delicul ultim al zilei era sa urmaresc intro reverie inocenta, lupta pe care o dadeu ai mei cu dezbracatul hainutelor mele. Adoram acest lcuru. Tirziu miam dat seama ca aceasta placere nu mia disparut. Aterizam in cearsafurile de un alb obositor de curat si scortos de abundenta si obsesia apretului ca un pui in cuibul lui cu siguranta faptului ca e ocrotit.

...si cred ca era duminica seara, seara tirziu cind am fost trezit din tot ce ii puteam (s)pune numele Copil arie...