...little Buda

...duminica, acum cinsprezece ani incepea asa: la sapte treizeci dimineata mama tragea de somnul meu. Urma inevitabil spalatul. Mai intotdeauna cu apa rece apoi cu gesturi mecanice aproape de mic robot imi puneam camsa de un galben pai, sirguincios apretata, minutios calcata. Recunosc eram un copil dificil pe alocuri si mai alintat ca un "little Buda".

Liturghia incepea la ora 8.00. Ii auzeam ultima strigare odata cu destrabalatul sunet al celor trei clopote. (cindva o sami amintesc despre prima data cind am "tras" clopotele, mai ales pe cel Mare si cum am simtit ca ma desprind de pamint si ma duce in cer fringhia groasa - se intimplase cind vroiam sa alungam norii de grindina).
Repetam fara nici o putinta de scapare cele zece porunci ale lui Dumnezeu, cele cinci porunci ale Bisericii, cele sapte sacramente, si in sfirsit Crezul care mereu creea probleme. Mari probleme.
Ma fascinau povestile predicii. Imi aduc aminte si azi de minunatel imagini din acele pilde si de amuzanta, calvitie a Parintelui Gherman. Insa totul a inceput cu Parintele Pacurici. Ce nume! Asta nu ma amuza atunci. Inalt pina mai sus de altarul urias, de o frumustete ascetica rara si de o bunatate cit intrega lume acest tinar barbat a fost prima mea intilnire cu Sublimul in starea lui cea mai pura.

Imi aduc aminte ca odata sau de doua ori nu sa luat masa la prinz. Am simtit atunci ca se sfirsise o lume, ca duminica apartinea altcuiva decit mie si familiei mele. Mereu doua feluri. Niciodata desert. Mai intotdeauna desertul venea undeva dupa amiaza.
Daca nu veneau rudele la noi mergeam noi la ele. Asa ca mai mereu aveam parte de ele. Nicio bucurie.

Seara se minca putin. Aproape dietetic. Iar somnul meu era cel mai hipnotic. Adormeam pe unde apucam. Delicul ultim al zilei era sa urmaresc intro reverie inocenta, lupta pe care o dadeu ai mei cu dezbracatul hainutelor mele. Adoram acest lcuru. Tirziu miam dat seama ca aceasta placere nu mia disparut. Aterizam in cearsafurile de un alb obositor de curat si scortos de abundenta si obsesia apretului ca un pui in cuibul lui cu siguranta faptului ca e ocrotit.

...si cred ca era duminica seara, seara tirziu cind am fost trezit din tot ce ii puteam (s)pune numele Copil arie...